Mănăstirea Durău – prezentare
Mănăstirea Durău este una dintre cele mai cunoscute așezări monahale din zona Moldovei, situată la poalele Masivului Ceahlău, într-un cadru natural deosebit, în stațiunea Durău.
Istoric și ctitori
Mănăstirea a luat ființă în jurul anului 1779, inițial ca mănăstire de maici. Biserica actuală din piatră a fost construită ulterior, între anii 1832–1835, în perioada domnitorului Mihail Grigore Sturdza, cu sprijinul unor monahi de la Mănăstirile Neamț și Secu și al credincioșilor din zonă.
Hram
Biserica mănăstirii are hramul „Buna Vestire”, fiind sfințită în secolul al XIX-lea.
Obște
De-a lungul timpului, mănăstirea a cunoscut perioade în care a fost atât de maici, cât și de călugări. În prezent funcționează ca mănăstire de maici, continuând tradiția vieții monahale într-un ritm liniștit și bine rânduit.
Pictura – elementul definitoriu
Unicitatea Mănăstirii Durău este dată de pictura sa interioară, realizată între anii 1935–1937 sub îndrumarea marelui pictor Nicolae Tonitza, împreună cu studenții săi de la Academia de Arte Frumoase din Iași.
Pictura este executată într-o tehnică rară – encaustică (în ceară), aproape unică în România.
Stilul lui Tonitza aduce o notă aparte:
- personajele au trăsături umanizate, apropiate de chipul țăranului român
- scenele biblice sunt integrate într-un cadru cu influențe locale
- culorile își păstrează prospețimea datorită tehnicii speciale
Această pictură este considerată una dintre cele mai valoroase lucrări de artă religioasă din România.